Arta dureaza 3 ani ?!?

ARTe #11

2011-04-19T06:04:00.000-07:00

Open publication - Free publishing - More arte

Eveniment aniversar revista Aelierul... am facut un an!

2011-04-03T06:07:00.000-07:00

Te-ai întrebat vreodată cum îşi alege cuvintele un poet? Ești curios să afli ce face producătorul unui film? Vrei să știi cât repetă un muzician în fiecare zi? Sau cum își găsește un artizan inspirația?

Cu ocazia împlinirii primului an de existență, Atelierul împreună cu ART Fusion îți dau șansa să afli răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele, petrecând o zi “citind” oameni creativi, într-o ediție specială a Bibliotecii Vii.

Te așteptăm sâmbata pe 9 aprilie, în Stamba cafe & more (Str. Dianei nr 11, zona Piața Rosetti) de la ora 15:00 și la afterparty cu Erik Szasz [electrofunk] și Tone Tavi [electroswing]. Intrarea la petrecerea de seara este 10 lei cu o bere Holsten inclusă.

Biblioteca Vie funcționează ca o bibliotecă obișnuită – cititorii vin și împrumută cărți pentru o perioadă limitată de timp. După ce citesc cărțile, le returnează în bibliotecă, și dacă vor, pot să mai împrumute o carte.

Există însă un aspect important: cărțile sunt ființe umane care se folosesc de cunoștințele și experiența lor într-un domeniu creativ pentru a intra într-un dialog personal cu cititorul.

În edițiile trecute Biblioteca Vie avea ca scop principal infirmarea prejudecăților despre anumite grupe de oameni. De această dată vrem să facem o Bibliotecă Vie creativă, în care cititorii să poată cunoaște scena culturală bucureșteană din interior, dialogând cu: artiști plastici, scriitori, designeri, muzicieni, dansatori, galeriști, actori etc.

Iar pentru că sărbătorim un an alături de Revista Atelierul “cărțile” artizani vor expune în cadrul Bibliotecii Vii obiectele și accesoriile handmade create de ele.

www.revista-atelierul.ro

Atelierul nr. 8

2011-02-19T16:04:00.000-08:00

Open publication - Free publishing - More atelierul

Numărul 8 al Revistei Atelierul este dedicat iubirii. De aceea, răsfoind paginile revistei, veţi găsi articole despre ce iubim, de ce şi cum sărbătorim acest frumos sentiment.
Revista poate fi accesată de la adresa: http://www.revista-atelierul.ro/atelierul/ sau http://issuu.com/atelierul/docs/atelierulno8
Am scris despre cum sărbătorim dragostea şi respectăm mediul în acelaşi timp - chic şi eco, aşa vă prezentăm noul concept Nunta Verde. De asemenea, pentru iubitorii modei avem un articol despre unul dintre acele lucruri care ne fac viaţa mai frumoasă – clasica rochie neagră. Iar pentru cei care se află într-o relaţie cu blogul lor, veţi afla cum acesta vă va ajuta în strategia de marketing.
Se spune că dragostea trece prin stomac, nu? Într-un interviu cu totul special care vă v-a inspira cu siguranţă, veţi afla cu ce se mănâncă dragostea. Apoi, îi veţi cunoaşte pe Valentin şi Valentina, împreună cu multe alte proiecte numai bune de încercat acasă.
Printre paginile cu inimioare roz şi roşii, am scris despre iubire, despre lucruri frumoase şi tot aici găsiţi produse create cu mult drag pentru a încânta.
Şi pentru că ştim cât de mult vă place să dăruiţi şi să primiţi ceva special, organizăm un nou swap şi astfel vă invităm să sărbătorim frumos sosirea primăverii.
Spor la răsfoit!

Atelierul nr. 8

Atelierul nr. 6

2010-12-12T10:45:00.000-08:00

Open publication - Free publishing - More romania

2010-11-14T12:03:00.001-08:00

Revista Arte - numarul 8

2010-08-29T02:25:00.000-07:00

Open publication - Free publishing - More ong

revista Atelierul nr 3

2010-08-14T21:15:00.001-07:00

Open publication - Free publishing - More zburatoare

2010-07-25T13:44:00.000-07:00

Echipa Revistei Atelierul anunță cu bucurie lansarea celui de-al treilea număr dedicat, de aceasta dată, Zburătoarelor. De la cele mai mici la cele mai mari, de la insecte la păsări, de la origami la accesorii de lemn pictat, am strâns interviuri, showcase-uri și tutoriale + un articol foarte special despre artizanii călători.

Continuând caravana lansată cu ocazia ediției precedente, luna aceasta evenimentul de lansare va avea loc la Timișoara, sâmbătă 31 iulie, la Terasa D’arc de pe malul Begăi, Podul Mihai Viteazu. Vă așteptăm de la ora 14:00 la, deja, “tradiționala” expoziției de obiecte handmade ale artizanilor echipei Atelierul și ale creatorilor locali invitați. În plus, de aceasta dată veți avea ocazia să vedeți zburătoare făcute special pentru eveniment și poate chiar să plecați cu una acasă, dacă sunteți norocoși să le câștigați la tombola noastră.

Și pentru că ne place să ne răsfățăm vizitatorii cu dulciuri și bunătăți, luna aceasta pregătim chiar noi deserturi fructate și înghețate, numai bune într-o zi de vară. Ne vedem sâmbătă!

REVISTA ARTE NUMARUL 7

2010-07-14T03:44:00.001-07:00

Open publication - Free publishing - More revista

25 iunie 2010

2010-06-09T16:25:00.000-07:00

Lansarea numarului 2 al revistei Atelierul

2010-06-08T03:19:00.000-07:00

NAG editia 4

2010-06-07T06:29:00.001-07:00

Noaptea Alba a Galeriilor / NAG#4

vineri, 11 iunie 2010, 19h00- 04h00, Bucuresti

Noaptea Alba a Galeriilor / NAG#4 reuneste galerii si spatii alternative sub semnul aceluiasi eveniment.

Un circuit ludic, liber prin 41 de locatii dedicate expunerii si promovarii artei contemporane in care expun/performeaza peste
140 de artisti. Programul din acest an al evenimentelor va oferi publicului un tur de forta prin concerte live, performance-uri,
expozitii, ateliere deschise si spatii alternative.
In premiera, pentru acesta a 4 a editie, in parteneriat cu Asociatia Green Revolution si cu sprijinul Raiffeisen Bank, vor
fi puse la dispozitia publicului biciclete pentru a parcurge turul nocturn al galeriilor. Pentru inscriere pe lista va rugam
sa ne scrieti pe adresa contact[at]noapteagaleriilor.ro.

Cu ocazia NAG#4 se va publica RECYCLE NIGHT, ziar al galeriei RECYCLE NEST, conceput special pentru acest eveniment.

Mai multe detalii, programul evenimentelor si harta galeriilor le puteti gasi pe : www.noapteagaleriilor.ro

Noaptea Alba a Galeriilor – NAG#4 este un proiect realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank

Organizatori: Asociatia EphemAir si Asociatia Collage City. Arta. Arhitectura

Parteneri: MNAC, Asociatia Green Revolution

revista ARTe numarul 6

2010-05-10T15:37:00.000-07:00

Open publication - Free publishing - More revista

A aparut numarul 6 al revistei de arte si culturi ARTe.

Enjoy

Primul numar al revistei ATELIERUL

2010-05-10T15:32:00.001-07:00

Open publication - Free publishing - More romania

wwww.revista-atelierul.ro

2010-04-29T05:31:00.000-07:00

ARTe nr 5

2010-04-10T13:39:00.000-07:00

Publicatia s-a lansat ca un raspuns la nevoile culturale ale tinerilor de pretutindeni si vrea sa devina o punte de legatura intre artistii contemporani si iubitorii de arta. Acest numar surprinde printr-un design nou, o echipa mai numeroasa si un suflu modernist. In paginile revistei, printre altele, se numara un interviu cu artistul Razvan Boar despre povestea personajelor din spatele panzelor si cea mai recenta expozitie a sa, lansata la Atelier 35 "Miscellaneous", urmat de un articol despre Teodora Visineanu si interpretarea temelor din tablourile artistei. Recenziile nu lipsesc nici de aceasta data, se merita amintite: "Calcanul" de Gunter Grass si "From Russia with love", un volum de proze scurte colectionate de Galina Dursthoff despre cum rusii iubesc altfel. Piesa de teatru: "Buzunarul cu paine" de Matei Visniec - traducerea Virgil Tanase, un spectacol conceput si interpretat de Oana Pellea si Mihai Gruia Sandu, este si ea calduros recomandata in aceste pagini.

ARTe vine cu un element nou in peisajul presei online si anume ofera posibilitatea aproape oricarui cititor, sa se transforme intr-un scriitor.

2010-03-30T06:33:00.001-07:00

2010-03-21T13:17:00.000-07:00

ATELIER 35

2010-03-01T12:29:00.000-08:00

Atelier 35, spaţiu al artei contemporane

Atelier 35 este un spaţiu destinat tinerilor artişti pânã în 35 de ani, în care se doreşte promovarea cercetãrii artistice din zona experimentalului, a noilor mijloace de expresie, şi a comunicãrii dintre medii, new media. Nu este o galerie de artã ascunsã în spatele unor blocuri, sau aflatã într-o zonã greu accesibilã, este localizatã chiar în centrul vechi al Bucureştiului înconjuratã de noile pub-uri şi spaţiile insolite de culturã, mai exact pe strada Şelari, nr. 13.

Atelier 35 este o galerie de artã din Bucureşti cu o anumitã istorie; apare în anii 70, trece prin perioada comunistã, prin perioada de tranziţie, iar astãzi este un spaţiu destinat tinerilor artişti în plinã formare. Toate aceste detalii le-am aflat de la Vlad Ionescu, galeristul acestui spaţiu cultural.

Atelier 35, spaţiu al artei contemporane

1. Te aşteptai la o asemenea reacţie mediaticã dupã vernisajul lui Benedek Levente, cu expoziţia “Euromaniac”, unde artistul a ales sã prezinte România cu labii, drept un display din Matrix, ca un decor cu dinţi de vampiri, sau ca o ţarã obsedatã de adaptarea rapidã şi incorentã la valorile europene?

Vlad Ionescu: Sincer, contam pe o reacţie. Totuşi lucrurile au luat o amploare mai mare decât ne aşteptam pentru cã expoziţia a fost folositã în media, întâmplãtor şi de un, pe atunci proaspãt politician, ce dorea sã pozeze în aparator al valorilor neamului. Sigur cã aceasta a dus la şi mai multã publicitate pentru noi, cât şi pentru el. A fost un circ mediatic din care toate lumea se pare cã a avut de câştigat ceva... mai puţin Benedek Levente, autorul expoziţiei. El a suportat consecinţele naivitaţii de a crede în dreptul la libera exprimare, fiind practic pus la zid de o cenzurã ce funcţioneazã, venind dinspre toate nivelurile societãţii şi coordonatã de mass-media.

2. Care a fost expoziţia care a primit cel mai bun feed-back?

V.I.: Cel mai bun feedback probabil l-am primit pentru expoziţia lui Tets Ohnari. Cred cã a fost cea mai bine primitã expoziţie, în special de breasla artisticã. Faptul cã a fost o instalaţie "site specific", cât şi folosirea unor tehnici ingenioase, originale de a lucra cu sticla cred cã a contat. A fost o expoziţie compactã, bine argumentatã.

3. Aţi iniţiat un proiect de recuperare şi sistematizare a informaţiilor existente despre activitatea Atelier 35 care sunt ideile proiectului?

V.I: Proiectul de a institui o arhiva a Atelier 35 a plecat de la o nevoie a noastrã personalã de a ne informa în legãturã cu trecutul acestui nume. Vroiam sã ştim mai multe lucruri despre ce s-a fãcut înainte noastrã. Aşa am ajuns sã constatãm cã nu existã nicãieri o arhivã a Atelier 35, sau dacã a existat s-a pierdut. Aşa am ajuns noi sã facem aceastã arhivã, fiind sprijiniţi şi de o finanţare din partea Erste stiftung, care la data aceea avea un program de finanţãri exact pentru genul acesta de cercetare. Adicã pentru arhivare şi digitalizare a fenomenelor artistice underground din zona ţãrilor foste socialiste, din anii '70 pânã azi.

4. Ce calitãţi trebuie sã aibã un tânãr artist pentru a expune în spaţiul Atelier 35?

V.I : Nu existã niciun fel de criterii fixe dupã care alegem artiştii. Noi încurajãm mediile cât mai diverse, şi favorizãm, în general propunerile cu potenţial inovator.

5. Crezi cã ideile, imaginile comunismului trebuie sã mai aparã în arta actualã?

V.I: Cred cã trecutul comunist e încã viu în conştiinţa colectivã, cred cã e una din coordonatele principale care ne afecteazã viaţa socialã, politicã, economicã şi culturalã. Având în vedere cã cea mai mare parte a aparatului administrativ comunist a continuat sã existe şi dupã anii ‘89 pânã în zilele noastre, demonstreazã cã poporul român nu şi-a condamnat niciodatã cãlaii, ci a preferat o relaţie ambiguã de complicitate. Cred cã orice actiune artisticã ce îşi propune sã facã luminã în aceastã zonã cenuşie, din punctul meu de vedere e binevenitã.

6. Pot sã aibã notorietate la nivel larg artiştii în România?

V.I: Cred cã avem suficiente exemple, Dan Perjovschi, Mircea Cantor, şi alţii, încât sã demonstreze cã nu existã o conspiraţie împotriva artiştilor români, exista doar un nivel foarte înalt de competitivitate.

7. Au apãrut la diferite galerii de artã programe pseudo-educative pentru tânara generaţie, “Ora de istoria artei” la Anaid Art Gallery, sau “Free Academy” al Pavilionului Unicredit, Atelier 35 s-a gândit sã adopte aceastã idee?

V.I: În cadrul galeriei noastre au existat asemenea proiecte sub formã de workshop-uri, în zone de specializare diverse (caligrafie chinezã, field sound recordings, etc.).În prezent, urmeazã sã deschidem un spaţiu de lecturã în cadrul galeriei, în care publicul interesat are posibilitatea de a accesa publicaţii de ultimã orã în domeniul istoriei teoriei şi artei contemporane. De asemenea, vom avea un program educativ sub forma de workshop-uri pentru cei care vor sã activeze în domeniul graphic design. Bineînţeles, eventualele programe educative depind de capacitatea noastra de a gãsi şi de a accesa surse de finanţare.

8. Ce are în plus Atelier 35 faţã de celelalte spaţii de artã?

V.I :Avantajul principal de care dã dovadã Atelierului 35 este imaginea unui spaţiu alternativ administrat de tineri-pentru tineri, fãrã amestecul intereselor comerciale. Al alt avantaj este buna vizibilitate, cât şi locaţia centralã a spaţiului.

9. Ce crezi cã ar trebui sã facã Atelier 35 pentru a avea mai multã vizibilitate pentru publicul amator, neavizat?

V.I:Noi nu ne-am propus niciodatã sã atragem o categorie sau alta de public. În general publicul nostru e divers, dar recunosc, e format în mare parte de oameni care au legatura cu domeniul, într-un fel sau în altul. Atelier 35 şi-a propus sã fie un spaţiu experimental, deci, din start adresat unor oameni ce au mãcar nişte minime cunoşţinte despre arta contemporanã. Din punctul meu de vedere e o galerie de nişã ce nu trebuie sã-şi propunã sã mulţumeascã marele public, şi nici mãcar sã-l educe. Poate doar sã-l provoace, sã-l şicaneze, şi eventual sã-l facã curios.

Interviul publicat http://issuu.com/aida_arte/docs/arte_no4 sau http://www.initiativedurabile.ro/arte_n4.pdf

2010-01-19T14:34:00.000-08:00

Fotografia combinatia intre pictura si concept

2009-12-29T14:04:00.000-08:00

Articol-interviu aparut in revista Arte, nr. 3 decembrie 2009

Mihai Fischer
Fotografia: combinaţie între picturã şi concept.

Arta fotografică, a devenit acel “rău necesar” profesiei de pictor, obligându-i pe aceştia din urmã să creeze noi aspecte de surprindere şi realizare a unui tablou. Obiectivul are posibilitatea să observe şi să înregistreze atât întregul ansamblu, cât şi detaliile, creând senzaţia unui tot unitar al cadrului surprins; pe când ochiul are nevoie de o perioadă prestabilită de timp pentru a surprinde cadrul - ca un ansamblu creat dintr-o mulţime de amănunte. Fotografiile lui Mihai Fischer surprind detalii considerate de cãtre ochi iniţial ca fiind insignifiate sau nedetectabile, pentru ca ulterior sã regãsim, sã recunoaştem în ele un cotidian banal poate devenit interesant.
Student în anul 4 la Universitatea Tehinicã din Cluj Napoca, Facultatea de Electronicã şi Telecomunicaţii, Mihai Fischer este un fotograf insolit în plinã formare, ce realizeazã şi prelucreazã instantenee fotografice demne de a înlocui naturile statice ale pictorilor flamanzi. Lucrãrile sale pot fi vãzute atât în decorul unui club cu dichis din Cluj Napoca, cât şi în reviste de specialitate.
Dar sã nu lasãm doar lucrãrile lui Mihai Fischer sã ne transpunã în realitatea lui pre-lucratã, ci sã aflãm direct de la el modul în care şi-a format acest stil fotografic.

Mihaela Ion: Cum se împacã meseria de inginer cu pasiunea de fotograf?
Mihai Fischer: Greu. Politehnica se împacã greu mai cu orice, dar în momentul în care am o idee (deşi sunt rare aceste momente, din cauza facultãţii, sau poate datoritã facultãţii), ca fotograf dedicat încerc sã fac orice pentru a o materializa într-o lucrare.
M.I: Meseria de fotograf este una care nu se învãţã din carţi şi reviste, se furã, care sunt artişti ce te-au influenţat cel mai mult în stilul fotografic pe care l-ai adoptat?
M.F : Am fost foarte mult timp ambiţionat de lucrãrile lui Steve Chong. De la noi l-aş putea aminti pe Alex Gâlmeanu sau pe Vlad Eftenie, pentru care am o stimã aparte.
M.I: De ce calitaţi are nevoie un fotograf în spaţiul cultural românesc pentru a se afirma?
M.F: În principal tãrie şi originalitate. Originalitate pentru a te desprinde de plafonarea artisticã în care se complac majoritatea fotografilor contemporani, în ultimul timp s-a apucat foarte multã lume de acestã meserie , si puţini reuşesc sã realizeze ceva spectaculos, unic, nou. Da, fotografiatul este o modalitate plãcutã de aţi petrece timpul, dar este un pas mare pânã la fotografia artisticã. Am mai afimat cã este nevoie şi de tãrie ca o calitate principalã a unui fotograf, deoarece într-o societate în care orice individ cu aparat foto se considerã artist, este greu sã te faci afirmi în faţã celorlalţi. Este greu sã pânã te observã primul galerist, primul critic de specialitate.
M.I: Unde ai vrea sã expui?
M.F: Deocamdatã mã mulţumesc cu diverse apariţii în ţara, mai ales în Cluj-Napoca, dar mi-ar plãcea sa-mi vad o lucrare o data în New York. Bãnuiesc cã oricine vrea asta, vrea sã devinã faimos într-un oraş cu mare potenţial cultural.
M.I: Care lucrarea a fost cel mai greu de realizat, dar a adus şi cele mai multe satisfacţii?.
M.I: Am o lucrare intitulatã “Impossible things” care mi-a adus cel mai mult feedback din partea publicului, dar a fost şi cea mai greu de realizat, dat fiind momentul şi motivul prelucrãrii ei. M-a ajutat mult sã trec peste anumite lucruri.
M.I : Îţi place în acest momentan lumea artisticã româneascã?
M.F: Da! Ce-o drept trebuie sã ştii unde sã privesti, dar poţi gãsi lucrari şi artişti excepţionali la noi în ţarã.

M.I: Cum îţi prelucrezi fotografiile? Şi mai ales de ce le prelucrezi ?
M.F : Cum? Pãi asta depinde de cum vreau sã re-aparã fotografia iniţialã, astfel încât sã se apropie cât mai mult de idee mea. Prelucrez pentru cã sunt de pãrere ca o fotografie conceptualã, exprimã mai mult în acest fel. Şi de ce sã nu îmbini lucrurile dacã ştii cã rezultatul va fi o lucrarea nouã, iau un obiect din cotidian şi îi dau o identitate.Fotografia nu trebuie sã fie doar rezultatul primul click al aparatului foto. Înainte de a fi fotografia este o idee, este o bucãţicã de artã, arta nu e o simplã fotografie. Mã refer doar la fotografia conceptualã, şi nu aş face aşa ceva cu un portret.
M.I: Care sunt subiectele predilecte în fotografiile tale?
M.F:Momentan sunt la o rãscruce de drum. Dacã pânã acuma am facut fotografie still life conceptualã, azi experimentez cu oameni. Aştept doar sa am mai mult timp liber pentru a îmi pune ideile pe hârtie fotografica.

M.I. : Cum te vezi peste 2 ani?
M.F: Inginer? :) Cât despre fotografie, camera foto nu va sta altundeva decât în mâna mea.
M.I: Inginer sau fotograf profesionist, ce meserie alegi?
M.F. Un alt fotograf clujan, domnul Mircea Albu, acum mulţi ani, a fost pus în aceeaşi situaţie ca mine, el a ales fotografia. Eu aleg “ingineria”, iar fotografia va deveni un mod de exprimare dincolo de job.
M.I :Spune-mi câteva cuvinte despre tine ca tânar fotograf.
M.F: Tânar viitor absolvent... Glumesc, sunt genul de fotograf care va aştepta si va face orice pentru ca fotografia prelucratã sã fie aidoma rezultatului dorit. Nu construiesc ideea în funcţie de fotografie, ci invers.

Sarbatori inzapezite.

2009-12-25T10:49:00.001-08:00

CONCERT AIR..PENTRU CA SUNT GENIALI UNEORI

2009-12-11T15:40:00.001-08:00

TArg de Handmade

2009-12-03T10:38:00.000-08:00

www.peltic.blogspot.com

Targ de handmade

2009-12-03T04:11:00.001-08:00

O sa fiu aici.

super emo friends

2009-11-25T05:44:00.001-08:00

sursa www.feeder.ro si ei au preluat-o la randul lor din alta parte

2009-11-22T15:02:00.000-08:00

my darling

2009-11-19T14:59:00.000-08:00

2009-11-14T04:41:00.000-08:00

2009-11-14T04:34:00.001-08:00

2009-11-12T18:00:00.000-08:00

mapplethorpe

2009-11-12T17:45:00.001-08:00

Mapplethorpe: ”Basically I’m selfish. I did them for myself-because I wanted to. I wasn’t trying to educate anyone. I was experimenting with my sensibilities"

2009-11-09T15:19:00.001-08:00

"My love is yours"
Asta inseamna go love yourself, i don't love you??

monstrii pe strada

2009-11-09T11:26:00.001-08:00

Eu am vazut lucrarile lui Horia Damian... doar atat...

2009-11-05T15:46:00.000-08:00

Damian l-a intalnit pe Dali, oare stia cu cine converseaza??

Locatia expozitie, MNAC-ul , este foarte buna, la parter si la semi-etajul 1. Pacat de lucrarile lui Damian care se pierd in arhitectura Casei Poporului. Am vazut expozitia de cateva ori si de fiecare data atentia mi-a fost atrasa de cupola, de modelele coloanelor adosate, de complet altceva (cum ar fi si meciul de fotbal ascultat la intrare) decat lucrarile propriu-zise.

Scoala ii face pe oameni sa devina desenatori...

2009-10-27T12:42:00.000-07:00

Multumesc domnule profesor ca ati fost atat de plictisitor, nu am stiu niciodata ca am acest talent.

because i like GORZO, dumitru gorzo

2009-10-26T15:36:00.000-07:00

Iluzii optice

2009-10-19T05:46:00.000-07:00

presenting ELENA KOURENKOVA

2009-10-14T15:26:00.001-07:00

Paolo Nutini

2009-10-12T16:58:00.000-07:00

"In love I Was created and in love is how I Hope I die"

Iepurele seamana izbitor de mult cu cel din Donnie Darko, doar ca nu este la fel de fioros. Si totusi nu este un iepure-human like, scary?

Noblesse Oblige

2009-10-12T16:55:00.000-07:00

Geniala formatie

BEEN THERE, DONE THAT...

2009-10-10T16:07:00.000-07:00

Galeria Modem

2009-10-04T08:09:00.000-07:00

Galeria Modem sau Picasso, Dali, Chagall si Munch, opera lui Andy Warhol am ratat-o din neatentie, shame on me!

Locatia este absolut perfecta in centrul orasului Debrecem si opere alese una cu una. Langa Picasso este Munch si Dali, Radvan si Tara, Tonitza intre doi artisti ungari,iar Chagall este in ultima camera cu o lucrare absolut fabuloasa.

Chiar si cu o singura lucrarea a lui Picasso expozitia este completa.

M-a impresionat atmosfera, locatia, operele si modul de expunere, pacat ca nimeni nu vrea sa vorbeasca in engleza sau franceza.

Festival de film

2009-10-04T08:00:00.000-07:00

Am fost acum 2 ani la acest festival, mi s-a parut foarte bine organizat si cu pelicule cat de cat ok, ma bucur ca sunt din nou Zilele filmului hispanic.

9-15 OCTOMBRIE 2009
Cinema Studio / Bd. Magheru 29

PROGRAM
v.o. spaniolă, subtitluri în română

Vineri, 9 octombrie / ora 19:00

Una Novia Errante, Argentina, 2006, 84 min. Regia: Ana Katz
Selecţia oficială în cadrul Festivalului de la Cannes, secţiunea Un Certain Regard, 2007
Premiul Work in Progress, Festivalul de Film Independent, Buenos Aires (BAFICI), 2006
Premiul Cine en Construcción, Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastián, 2006

Sâmbătă, 10 octombrie
ora 18:00 – El Baño del Papa, Uruguay, 2007, 90 min. Regia: César Charlone şi Enrique Fernández
Premii în cadrul celei de-a 36-a ediţii a Festivalului de Film de la Cartagena / Premiul I în cadrul Festivalului de Film de la Toulouse

ora 20:00 – La punta del diablo, Argentina - Venezuela - Uruguay, 2006, 90 min. Regia: Marcelo Paván

Duminică, 11 octombrie
ora 18:00 – Párpados azules, Mexic, 2007, 98 min. Regia: Ernesto Contreras

ora 20:00 – Mataharis, Spania, 2007, 95 min. Regia: Icíar Bollaín
5 nominalizări la Premiile Goya, 2008

Luni, 12 octombrie
ora 18:00 – Bajo las estrellas, Spania, 2007, 108 min. Regia: Félix Viscarret
7 nominalizări la Premiile Goya, 2008. Cel mai bun scenariu (Félix Viscarret). Cel mai bun actor în rolul principal (Alberto San Juan)

ora 20:00 – Noviembre, Spania, 2002, 104 min. Regia: Achero Mañas

Marţi, 13 octombrie
ora 18:00 – Vete de mí, Spania, 2006, 90 min. Regia: Víctor García León
Scoica de Argint pentru cel mai bun actor la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastián (Juan Diego)
Premiul Goya pentru cel mai bun actor în rolul principal (Juan Diego)

ora 20:00 – La caja, Spania, 2006, 108 min. Regia: Juan Carlos Falcón

Miercuri, 14 octombrie
ora 18:00 – Mataharis, Spania, 2007, 95 min. Regia: Icíar Bollaín

ora 20:00 – Yo, Spania, 2007, 100 min. Regia: Rafa Cortés

Joi, 15 octombrie
ora 18:00 – Para que no me olvides, Spania, 2005, 106 min. Regia: Patricia Ferreira

ora 20:00 – La Soledad, Spania, 2007, 130 min. Regia: Jaime Rosales
3 Premii Goya, 2008. Cel mai bun film. Cea mai bună regie. Cel mai bun rol de debut (José Luis Torrijo)

2009-09-28T03:43:00.001-07:00

Am vazut lucrari de Picasso, Dali, Munch, Chagall, Warhol...GENIALE LUCRARI...GENIALA LOCATIA...

Where did all the love go?

2009-09-20T17:13:00.000-07:00

Camelia Dobrin

2009-09-12T06:32:00.000-07:00

http://www.camellie.com/index.php?x=about

O zi in cluj...

2009-09-11T16:12:00.000-07:00

Porumbei, muzica buna, liniste, si o camera de filmat.

Dublura- David Nicholls

2009-09-11T15:57:00.000-07:00

Carte foarte buna de citit intr-o dupa amiaza. Cu un discurs mai mult decat lejer, David Nicholls isi contureaza personajul un actor ratat in cautarea unei cariere proprii, in mediul petrecerilor extravagante, al teatrului si al divorturilor mediocre. Viata personajului este mediacra, un pic bitter-sweet, dar cartea merita macar statutul de "best-seller-ul" calatoriilor in care nu am chef sa comunic cu cei din compartiment.

PRIETENII STIU DE CE..

2009-09-01T13:41:00.000-07:00

Concert REDOX, LOST, DEADEZE DICK, KISTVAEN, 4 SEPTEMBRIE 2009
Suburbia, Bucuresti

http://www.metalhead.ro/stiri/Asculta_trei_piese_REDOX_in_pregatirea_concertului_de_pe_4_septembrie-aid-68692-l-1

Festivalul de Film Istoric Rasnov

2009-09-01T13:30:00.001-07:00

Festivalul de Film Istoric Rasnov desfasoara prima sa editie in perioada 4-6 septembrie 200, in al treilea centru istoric din Romania, Cetatea Rasnov. Trei zile de filme istorice vechi si noi, expozitii si lansari de carte pe teme istorice, condimentate de un seminar pe tema Cetatii ca patrimoniu in pericol si o petrecere intr-o hala industriala, aduc Rasnovului o binemeritata atentie.

FFIR-ul te duce in vechile locatii de filmare, insotit de actori si regizori pe care ti-i aducem aproape ca sa te incante cu povestile si cu peripetiile fiecarui „Motor!”, cu incasarile uriase pe care filmul romanesc, intr-o era a industrializarii hollywoodiene, nu reuseste sa le mai atinga.

ONE LOVE FESTIVAL

2009-09-01T13:25:00.001-07:00

Weekendul acesta (4-6 Septembrie), in padurea Comana se va desfasura un mare festival dedicat muzicii si artei – ONE LOVE FESTIVAL. Vor concerta artisti din Romania, Marea Britanie si Franta si bineinteles, va fi si un targ de accesorii handmade.

2009-08-27T09:45:00.001-07:00

2009-08-27T09:44:00.000-07:00

2009-07-18T15:47:00.000-07:00

La adresa regizorului, scenaristilor, si tuturor oamenii implicati in realizarea filmului ICE AGE 3, I WANT MY MONEY BACK,filmul este mai mult decat jalnic,in comparatie cu celelalte 2 parti, cred ca si "Liceenii " poate fi considerat un film mult mai bun....

2009-07-18T15:44:00.000-07:00

Tecuci, summer rain...oras de vizitat in 3 ore, monumente frumoase, si cam atat

2009-07-13T07:09:00.001-07:00

Mi s-a spus ca sunt capitalista, dar nu inteleg de ce oamenii in anul 2009 inca mai mananca salam pe ziar cu ceapa si paine in trenuri.

Si dragi calatori (doar pentru unii) ai cfr-ului care mergeti inspre Iasi, ati auzit de apa, de dush, de apa de toaleta, sapun...sau macar sa va schimbati hainele o data la 2 zile(cu ingaduinta)?

Mark Ryden

2009-07-09T05:32:00.000-07:00

Mark Ryden te rog nu o mai copia pe Alexandrina Hristov... :)

2009-07-07T12:13:00.001-07:00

Citeste.....

2009-07-07T12:10:00.000-07:00

pendulum din nou in Romania

2009-07-02T08:45:00.001-07:00

2009-06-29T12:17:00.000-07:00

Ana. Ana Barbulescu

2009-06-27T09:52:00.000-07:00

Arta fotografică a devenit acel “rău necesar” profesiei de pictor, obligându-i pe aceştia să creeze noi aspecte de surprindere şi realizare a unui tablou. Obiectivul are posibilitatea să observe şi să înregistreze atât întregul ansamblu, cât şi detaliile, creând senzaţia unui tot unitar al cadrului surprins; pe când ochiul are nevoie de o perioadă prestabilită de timp pentru a surprinde cadrul - ca un ansamblu creat dintr-o mulţime de amănunte.
Fotografiile Anei Bãrbulescu surprind detalii considerate de cãtre ochi iniţial ca fiind insignifiate sau nedetectabile. Lucrãrile digitale ale acesteia Birds of a feather, Compromises şi Eternal youth 1 pot fi considerate încercãri fotografice de prezentare a naturii statice într-o manierã contemporanã. Natura statică, fiind o formă de exprimare artistică, în care anumite obiectele lipsite de viată, amorfe aranjate într-un mod voit aleatoriu reproduc impresia unei cadru ingheţat, spaţiu bine delimitat ce îşi are propria identitate. In fotografii se poate observa prezenţa contrastului complementarelor albastru-portocaliu, Birds of a feather, a celor de roşu şi verde Compromises, de asemenea este prezentã acea luminã puternicã artificialã ce a eliminat contururile şi umbrele obiectelor. Culoarea în cazul lucrãrilor Anei Bãrbulescu nu este doar lumină şi nici doar pigment, este o senzaţie proprie artistului în momentul realizãrii instantaneului şi pânã la realizarea ultimului retuş.
“Fotografia continuã sã rãmânã acel un lucru frumos” dupã cum afirma Ingres în secolul al XIX, ea prezentând o perspectivã nouã asupra unor obiecte considerate iniţial prea banale pentru a fi surse de inspiraţie pentru indivizi.

Presenting: Alex Rosca...

2009-06-27T09:49:00.001-07:00

Arta se învaţă, se descoperă, ne determină şi influenţează într-o oarecare măsură comportamentul, ţinuta, modul de percepţie a valorilor şi existenţa zilnică. Astfel considerã şi Alex Roşca noţiunea de artã, fotograf ce propune prin lucrãrile sale insolite o dimensiune a unei realitãţii decupate din cadrele cinematografice SF în care pãpuşile se transformã în monştri ce ameninţã umanitatea. Apare dintr-un colţ de umbrã o pãpuşã inocentã cu pãrul blond ce urmãreşte individul, apare ursuleţul de pluş cu un cutiţ în labuţa stângã alãturat unui fundal în care personajul uman pare mort, apare imaginea pãpuşii gomflabile ce tocmai a electrocutat bãrbatul din cadã, totul fiind regizat aidoma secvenţelor de groazã din filmele americane.
Lucrãrile propuse de acesta trãiesc prin cromatica (Fire Robot, Mars killed me), prin jocul de lumini şi umbre (Mr. Pink, Mad Puppet), prin focalizarea special aleasã pe un singur personaj, iar cadrul în care apare umanul este în planul secund (Fire Robot, Mr Pink). În toate fotografiile lui Alex Roşca din cadrul acestei expoziţii se poate observa aceeaşi dualitate a personajelor, apare imaginea din fundal de obicei nefocalizatã a individul ameninţat, urmãrit, omorât în ultimã instanţã de pãpuşi, şi jucãriile în postura de urmãritori, criminali surprinşi în prim plan din poziţia lateralã sau dorsalã.
Alex Roşca s-a folosit de obiectele din cotidian pentru a le transforma în personajele principale ale unor cadre fotografice unice. Fiecare jucãrie îşi pierde însuşirea iniţialã, nu mai este acel obiect drag copilãriei, devine monstrul cu chip familiar ce ameninţã/terorizeazã umanul.

P.S. Daca nu vi se pare ca poza cu robetelul nu seamana cu ideea implementata in videoclipul celor de la Prodigy, Warrior's dance, atunci inseamna ca nu ati vazut clipul.

2009-06-27T09:27:00.000-07:00

targ de artizanat

2009-05-22T12:46:00.000-07:00

"Mihaela Ion şi Teodora Vlădescu, masterande în Istoria Artei şi Filosofia Culturii la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, au avut multe de făcut miercuri şi joi. Şi nu a fost vorba nici pe departe de agitaţia ultimelor zile de cursuri la facultate, în care alergi după fiecare profesor, pentru a discuta despre examenul final. Ele au stat cât a fost ziua de lungă, în 20 şi 21 mai, în holul Facultăţii de Litere. Au râs, au vorbit cu zeci, poate sute de studente, au creat şi au vândut diverse obiecte: într-un cuvânt, au fost expozante la Târgul de handmade organizat de Asociaţia Studenţilor la Istorie “Dacia” (ASID)Imediat ce am primit pe grupul facultăţii e-mailul în care se anunţa acest eveniment m-a intrigat un lucru: ce treabă are istoria cu handmade-ul şi ce caută totul la Litere?

Am aflat în scurt timp de la Bogdan Renţea, membru în ASID, student în anul al doilea:

“Ideea de a organiza târgul a venit din partea unui membru al asociaţiei, iar în două săptămâni am reuşit să o punem în practică. Am ales Facultatea de Litere pentru că evenimentul se adresează în special fetelor, dar şi pentru că holul acesteia este un loc de tranzit şi spre Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, fiind astfel o zonă foarte circulată. Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena a fost un motiv în plus pentru ca târgul să fie binevenit.”

Într-adevăr, aglomeraţia dădea impresia unui eveniment la modă pe care nu puteai să îl ratezi: cercei, broşe, brăţări, genţi şi chiar haine, ediţie limitată sau unicat dispăreau rapid de pe cele 22 de standuri, spre satisfacţia tinerelor creatoare.

”Important este să vezi că lucrurile pe care le-ai creat sunt apreciate şi de ceilalţi, indiferent de câştigul material”, mărturiseşte Teodora Vlădescu.

Cu o zi înainte mă surprinsese credinţa ei în frumos; pe spatele cărţii de vizită, un citat din Eleanor Roosevelt pare să îi definească pasiunea: “Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor vise”. Iar când visul se îmbină cu afacerea, atunci rezultatul nu poate fi decât spre mulţumirea tuturor.

Tinerii români cumpără artizanat
Joi deja produsele s-au dovedit a fi insuficiente. Mihaela înşira câteva mărgele, iar Teodora picta în spatele standului câteva produse gata să fie oferite doritoarelor.

“A mers foarte bine, am vândut chiar mai mult decât ne aşteptam, mai ales că este prima dată când participăm la un astfel de târg”, se bucură Mihaela.

Cu palmele încă pline de culori, Teodora îmi explică şi de ce:

“Nu ne place să creăm sub presiune, depinde în general de starea noastră de spirit. Uneori lucrăm şi 12 ore, alteori, deloc”.

Nu a fost deloc uşor să fie selectate cele 22 de creatoare de produse handmade. Deşi timpul a fost scurt, iar iniţial se temeau că nu vor putea aduna un număr rezonabil de expozanţi, Simona Barbu, masterandă, membră ASID, a precizat că în final s-au văzut nevoiţi să refuze câteva cereri de participare, pentru că spaţiul s-a dovedit a fi insuficient: “La început cea mai mare temere a fost că nu vom reuşi să găsim suficienţi oameni care să expună. Dar, după ce anunţul a fost publicat, am ajuns să fim contactaţi de foarte multe persoane dornice să participe”.

Meseria se fură şi se învaţă din mers
Un lucru cu siguranţă nu poate fi contestat: pasiunea tinerelor pentru astfel de produse este în creştere continuă. Cu toate acestea, afacerea nu trebuie privită ca un mod uşor de a câştiga bani de buzunar. Pe lângă timp, ai nevoie de informaţii despre locurile de unde îţi poţi procura materia primă şi de multă pasiune. Mai mult, abilitatea de a-ţi face cunoscute produsele prin intermediul unei game largi de prieteni este un criteriu important pentru a avea succes. “La început am făcut produse pentru mine, am oferit prietenelor, iar în timp am primit comenzi din partea colegelor şi prietenelor. Uneori chiar îmi dau indicaţii exacte despre model şi culori”, spune Mihaela.

Atribut al tinereţii, accesoriile colorate sunt un mod prin care studenţii încearcă să aducă fericire în griul Bucureştiului. Cel puţin aşa îşi explică Teodora această pasiune.

La Facultatea de Litere, culoarea de pe hol a dispărut, dar i-au rămas urmele, purtate de câte o studentă încă rătăcită pe scări, pregătindu-se de sesiune. Restul au plecat să acceseze magazinele online, în căutarea bijuteriei perfecte. A ta poate că este creată chiar acum.

Foto: Mădălina Iosif, InfoCampus
"

Targ hand made

2009-05-16T06:20:00.001-07:00

Targ de obiecte hand made.
20 si 21 mai 2009,
Program: 11-16
Facultatea de Litere
Holul central

parov stelar in varianta incompleta

2009-05-14T16:22:00.000-07:00

10 motive pentru care parov stelar trebuie sa cante in varianta completa:
1. nu se vor mixa alte melodii
2. nu se poate numi concert parov stelar, ci half-parov stelar, doar cu un dj si saxofonist, daca ar veni nu stiu brian molko, nu ar fi placebo
3. nici nu stiam ca exista un dj si un saxofonist la parov stelar
4. vine prea putina lume la concert fara tot parov-ul stelar
5. un dj si un saxofonist, sunt in fond si la urma urmei doar 2 oameni
6. de cand un spatiu de 100 metri patrati, cu ingaduinta sunt necesari pentru parov stelar, chiar si in varianta incompleta
7. poate sa mi spuna cineva cum il cheama pe dj ul parovului
8. dar pe saxofonist
9. si mai grav cum o cheama pe solista
10. nici vremea nu este de acord cu un parov stelar incomplet

parov stelar in varianta completa e ok, parov stelar cu doar 2 oameni rezulta concert cu un dj si un saxofonist, ilustrii necunoscuti.
un "buuuu" mare pentru organizatorii concertului parov stelar incomplet

let me hear you, buuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

2009-04-19T01:58:00.000-07:00

Despre re-încreştinarea Bisericii Cotroceni

2009-03-23T14:31:00.000-07:00

Despre re-încreştinarea Bisericii Cotroceni

Fără a avea planuri urbanistice cumsecade pentru o capitală europeană, dar mai ales pentru un oraş ce se doreşte o metropolă, Bucureştiul este un organism ce se autodistruge şi se formeazã simultan, prin însăşi existenţa şi extinderea sa continuă, cât şi prin re-întoarcerea spre trecut. G.M. Cantacuzino în cartea sa “Despre o nouă estetică a reconstrucţiei ” prezentă ideea conform căreia oraşele, bisericile în caz extins, trebuie umanizate astfel încât să fie utile şi necesare indivizilor. Noua biserica Cotroceni poate fi utilã şi umanizatã şi farã ca obiectele istorice sã fie strãmutate în ansamblul contemporan.
Ideea iniţialã de reconstruire a fostei biserici era menitã sã re-valorifice trecutul cultural, clãdirea contemporanã trebuia sã devinã un simbol comemorativ al unei spaţiu sacru distrus/epurat de semnificaţii de cãtre regimul comunist. Noua bisericii contenporanã nu se mai vrea doar o copie a originalului, un monument comemorativ, se vrea sã devinã un “nou original”, o “nouã bisericã Cotroceni” completã. Prin strãmutarea iconostasului noua bisericã Cotroceni vrea sã re-devinã originalul, sã înlocuiascã/anihileze trecutul sumbru cu un nou moment istoric, anul 2009, când ortodoxismul nu se mai simte contrâns de un regim politic.
Din punctul meu de vedere aceastã strãmutarea a obiectelor de cult într-un locaş nou este inutilã, şi dãunãtoare atât elementelor dorite în noul lãcãş cât şi trecutului cultural. Nu se poate realiza un colaj între nou şi vechi fãrã ca ambele elemente sã-şi piardã din importanţa. Noua bisericã Cotroceni va fi un proiect ratat de copiere a unui original, iar obiectele strãmutate nu îşi vor gãsi locul, se vor deteriora, îşi vor pierde din importanţa istoricã, vor fi simple obiecte de cult într-o bisericã; iconostasul strãmutat va fi banalizat, va deveni un simplu element decorativ.
Aş mai putea afirma cã prin strãmutarea obiectelor de cult, în mod deosebit a iconostasului, se vrea o re-sacralizare, re-încreştinarea voit exageratã a unui spaţiu ce pãstreazã deja aceea sacralitate, şi tocmai prin aceastã mãsurã biserica îşi va pierde din importanţa religioasã, va fi doar o clãdire contemporanã dupã un model pre-exisent.
Ca un argument contra acestei decizii conform cãreia bisericii „îi este necesar patrimoniul mobil ”, microclimatul clãdirii contemporane nu va fi capabil sã pãstreze intacte obiectele istorice, ele se vor degrada în urma cãldurii excesive, a umiditãţii, în fond şi la urma urmei din cauza prezenţelor umane în numãr foarte mare într-un spaţiu mic.

expozitie de kitsch

2009-03-19T15:46:00.000-07:00

Vernisaj 24 aprilie 2009
Facultatea de Istorie, Bucuresti

2009-03-15T14:28:00.001-07:00

"Am primit o leapsa creativa, de la Bogdan, care mi-a placut mult. Cum se numeste trupa mea? Asspen, dupa un episod din South Park. :)) Ma-ntreb ce gen muzical s-ar potrivi unei trupe cu numele asta. Poate brit-pop. Sau ceva indie... N-am talent, dar am trupa, si un prim album lansat: Stupid temptation on Earth. Pentru urmatorul album angajez backing vocals, flautist si strutz (pe post de mascota).". n cazul meu am primt leapsa de la valentiba

Trupa mea: Puffy the black chick
Gen: Rock ambiental, balada indie,
Primul album: Never was and never will be... a normal chick..

Muzica ciudata

2009-03-07T17:29:00.000-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=DIH7co6UGjQ
Kings of Leon
Charmer

She's such a charmer oh no.
She's such a charmer oh no.
She's always looking at me.
She's always looking at me.
She's such a charmer oh no.

She's stole my karma oh no.
Sold it to the farmer oh no.
She's always looking at me.
She's always looking at me.
She's such a charmer oh no.

Born in west virginia oh no.
Married to the preacher oh no.
Shes always looking at me.
Shes always looking at me.
Shes such a charmer oh no.

Shes always looking at me.
Shes always looking at me.
Shes such a charmer oh no. oh no.

Fumatul poate martisor...

2009-03-02T10:45:00.000-08:00

lego si evenimente istorice

2009-02-20T04:45:00.001-08:00

http://www.wackyarchives.com/featured/mankinds-most-important-moments-in-lego.html

photo shop part one

2009-02-05T21:10:00.000-08:00

need money....neah i say need art??

contemporary photoshop art... a bit art...

contemporary art from far away

2009-02-05T21:01:00.000-08:00

Let's just say this is a contemporary piece of art.

Imi place in mod deosebit aceste lucrari ale unui artist insolit, mi-am permis sa le postez pe blogul meu.
sper sa va placa si voua!

le voi publica sub numele de "dimineata aerul curat s-ar putea sa-ti sparga fata."

2009-01-29T18:21:00.000-08:00

De ce sa vizitam galeriile de arta virtuale ?

2009-01-25T17:39:00.000-08:00

Uitati-va aici si dati mi un raspuns

http://www.nelufastfood.lx.ro/

2009-01-24T12:01:00.001-08:00

pisica patrata??!?!?!

2009-01-24T11:59:00.000-08:00

Pisica Patrata
fotografii si desene

22 ianuarie – 12 februarie 2009

pe Str. Grigore Mora, nr. 39, sector 1, Bucuresti

Padurea de sculpturi

2009-01-19T10:08:00.001-08:00

Colectia Simon Spierer cuprinde 39 de sculpturi ale unor artisti cu renume, printre care Constantin Brancusi, Hans Arp, Max Ernst, Alberto Giacometti, Henry Moore….. cat si o pictura semnata Andy Warhol.

Prin definiţie, colecţionarul este persoana care adună din anumite motive diferite obiecte. Motivaţia care îi determină pe aceştia să devină colecţionari nu este este una general valabilă, pentru a începe o colecţie anumite persoane au o dorinţă de a studia aprofundat obiectele, alţii din simpla plăcere şi pasiune, există şi o motivaţie mult mai simplă şi poate fi considerată un capriciu de a avea un rol bine stabilit în comunitate adunând obiecte de artă sau de a avea un hobby. Nu există un anumit algoritm pe care o persoană trebuie să-l urmeze pentru a fi considerat colecţionar şi pentru a putea colecţiona. Obiectele adunate nu trebuie privite doar la nivelul importanţei lor intrinsece, să conteze doar cantitatea de bani investită, colecţionarul incearcă să le regasescă adevarata valoare, să le impună un anumit prestigiu calitativ.

Colecţiile şi colecţionarii reprezintă produsele unei epoci, unei anumite mentalităţi, a unei societăţi uneori limitată din punct de vedere artistic şi cultural. Astfel este si Simon Spierer colectionarul si afaceristul in domeniul tutunului.

In anul 1990 el renunta la colectia sa de picturi pentru a se dedica asupra sculpturii ca obiect al adoratiei. In casa sa de la Geneva unde va grupa peste 30 de sculpturi, se va defini notiunea de padure de sculpturi, intr-un spatiu limitat aflat sub tutela unui colectionar. Lucrarile alese de el sunt pur subiective. A colectionat lucrari de la diferiti artisti, fara sa tina cont de un anumit criteriu, decat acela ca sunt sculpturi ale unor prieteni/artisti desavarsiti. Lucrarile colectiei Simon Spierer formeaza un tot unitar tocmai datorita acestor diferente estetice.

Colectia aflata momentan in unul dintre muzeele bucurestene. Daca o sa ignoram prezenta a peste 8 galeristi nervosi si plini dezel, lucrarile expuse, conform cu ideile colectionarului, sunt o modalitate inedita de a scapa de monotonia cotidianului. Merita sa ne vizitam o Padure de Sculpturi pana pe 1 martie 2009.

http://www.mnac.ro/events%20main.htm

vernisaj Michele Bressan

2009-01-09T15:28:00.001-08:00

Atelier 35 ,
14 ianuarie 2009, la ora 19,
Deschiderea expozitiei de fotografie, instalatie si video

Michele Bressan - 1980

14 ianuarie - 4 februarie 2009

am primit o provacare de la valentina ...iata raspunsul

2009-01-08T09:44:00.001-08:00

Valentina m-a provocat sa raspund la intrebarea ce as face daca nu mi-ar fi frica:

Nu se pune intrebarea daca "ce as face daca nu mi-ar fi frica", in cazul meu se aplica conceptul, ce as face daca "nu mi-ar fi lene"
well,
-mi-as publica toate articolele incepute si nefinalizate
- as bate drumul cj-bucuresti o data la 3 zile;
-as spune ceea ce cred tuturor, dar mi-e lene sa cunosc alta lume, si sa ascult reprosurile ulterioare;
-m-as duce in fiecare miercuri in expirat la selectro-ul lui Marika.
-m-as duce la mai multe vernisaje.
-n-as mai chiuli de la scoala/work atat de mult.
-as citi mai multe chestii interesante
-si l-as ridica in slavi pe frederich beibeder
-si as folosi diacritice, semne de punctuatie pe blogul meu
- si in ultimul rand m-as apuca sa scriu referatele.

cum mi-e lene momentan prefer sa stau cu danni la caldura in casa si sa ne uitam la un film, pana sa plecam intr-o galerie de arta, la un vernisaj, la o conferinta.

galeria 115

2009-01-08T07:29:00.000-08:00

http://www.115.ro/

cjulul meu

2008-08-17T07:16:00.000-07:00

TREBUIE VAZUT NU NEAPARAT ADMIRAT

2008-08-17T06:54:00.000-07:00

AUTOR: RONALD KURNIAWAN
SITE: www.ronaldkurniawan.org

ANIM'FEST

2008-08-17T06:52:00.000-07:00

anim'fest 3-12 octombrie

BUCURESTI

cinema SCALA si ELVILA POPESCU

margareta sterian

2008-04-24T15:30:00.000-07:00

Margareta Sterian
(1897- 1992)

Margareta Sterian este o prezenţă importantă în spaţiul estetic român , este o mărturie rămasă acum tăcută şi retrasă a mişcării artistice româneşti căreia i-a fost parte integrantă, atât în calitate pictoriţa, dar şi poetă si traducătoare ale unor opere englezesti şi americane, grafician dar şi tapiser. Intreaga ei viaţă este într-o continuă dezvoltatea artistică si culturală, chiar dacă mediul în care traieşte este într-o schimbare perpertuă. Născută în 1897, pe data de 16 martie, în Buzau, Margareta Sterian isi va pierde părinţii la o vârstă fragedă, ajungând în grija unei bunici autoritare, dar care îi va lasa libertatea de a urma o carieră artistică.. A frecventat cursurile liceale ale şcolii Evanghelice din Bucureşti, unde îl va avea ca profesor de română pe Ioan Slavici. Cariera ei artistică va putea fi remarcată atât de profesorul ei de desen de la liceu, Richard Canisius (1872- 1934), pictor-gravor, cât şi de pictorul Mircescu Gore (1885-1950), de la care va lua lecţii de desen în timpul vacanţelor de vară, petrecute în Buzău.
Margareta Sterian îl cunoste pe poetul Paul Sterian (1904-1984), persoană a mediilor literare avangardiste, si care ii va deveni curând soţ. Impreuna cu Paul Sterian, Margareta va călători în Paris (1926-1929), unde va frecventa cursurile Academiei Ranson, cu profesorii Amedee de la Patelliere, si simultan va urma cursurile de la Ecole du Louvre, unde este familiarizată în istoria picturii de către Loius Hautecoeur, şi în tainele sculpturii de către Paul Vitry. In această perioadă petrecută în Paris, Margareta Sterian se va familiariza cu pictura italiană, în special cu Ucello şi Sasseta, despre care va afirma ulterior că ii admiră, cu opera lui Turner, (realizează opere ce au titlul “Dedicat lui Turner” sau “Ca Turner”) a impresioniştilor şi a postimpresionistilor, cu operele marii artişti europeni pe care ii poate admira la Luvru şi la galeriile de artă pariziene.
Societatea franceză era un spaţiu adecvat dezvoltării unei artiste în plină formare, îi oferea doar anumite repere culturale, dar nu îi putea impune aspecte dogmatice sau intelectuale ca fiind singurele valori ale procesului creaţie. Insuşi artista va afirma ulterior ”La Academia de pictură profesorii obişnuiau să afişeze îndrumări unde ne împărtăşeau ideile lor despre artă şi viaţă; aceste esenţe ne erau oferite sans plus, si depidea de fiecare din noi să le verifice, să le adopte, sau să nu mai ţină cont de ele. Problemele de meşteşug se discutau sumar, presupunându-se că studenţii vin acolo cu o personalitate bine conturată si un meşteşug avansat; spre a cumpăni ei insăşi fenomenul artistic, aşa cum se desfăşura în climatul acela de studiu.
”

La şcoala de la Paris intră în contact cu o cultură unică, un tot unitar artistic realizat din coroborarea mai multor curente, cubismul, primitivismul, futurismul, post-impresionismul, abstracţionismul, aspecte care se vor regăsi în operă ei ulterioară.
Ea adoptă unele tehnici artistice de la pictorii pe care ii cunoşte direct sau indirect tehnici pe care le re-concepe, şi le adaptează după cerinţele ei culturale şi mediul social românesc . Nu imită anumite tehnici pe care le observă, ci le reformulează/adaptează stilurilor ei schimbătoare, definindu-şi astfel propriul repertoriul pictural.
Pentru Margareta Sterian primează dorinţa de a re-crea într-o oarecare măsură o operă cât mai aproape de realitate, de verosimil, personajele-model nu sunt constrânse să se comporte într-un anumit fel, să aibă o ţinută impusă, sau să pozeze ca într-o fotografie. Personajele şi evenimentele surprinse de ea, sunt părţi decupate din monotonia cotidiană, ea pictează femei nud mult prea ocupate pentru a poza (fig 1), o maşina rosie pe un deal, (fig.2) peisaje de Bucureşti, cu monotonia unei străzi, oameni preocupati de grijile zilnice, maşini ce circulă (fig.3).
In anul 1929 se intoarce în tara, unde va participa în mod constant la expoziţiile organizate de grupările Sindicatul artelor frumoase, Arta nouă, Grupul nostru, Contimporanul pana în 1940 cand lucrarile ei nu vor mai fi semnale sau vor purta un presudonim Tot in anul 1929 ia parte la campania monografică de la Drăguş condusă de Dimitrie Gusti. Viata satului şi valorile spirituale ale acestui loc, îi vor lasă o impresie deosebită, de aici se va inspira pentru realizarea lucrărilor sale cu subiecte folclorice sau cu personaje îmbracate în costume populare, sau incadrate de un spaţiu sătesc. In aceste lucrări dedicate monografie de la Drăguş, personajele sunt realizate într-o maniera arhetipală. Chipurile copiilor aproape ingheţate în prim-plan, realizate printr-un primitivism artistic, vibrează prin intermediul culorilor utilizate, si a contururilor innegrite ce ii definesc de decorul de multe ori monocrom, sau de chipul Maicii Domnului ce apare în postura unei ţarănci în straie de sărbătoare.
Anul 1930 este cel in care Margareta Sterian va avea prima expozitie personală, acesta desfăşurându-se în Bucureşti, la Sala Mozart. Va expune peisaje, naturi statice, şi ciclului portretelor de copii de la Drăguş. Un juriu format din pictorul Gheorghe Pătraşcu, sculptorul Ion Jalea, scriitorul şi criticul de artă Oscar Walther Cisek ii va acordă in acelaşi an premiul Ministerului Artelor pentru pictură. Intre anii 1930-1937 a coloborat cu Marcel Iancu la realizarea mai multor fresce si ceramici (ex. Adam si Eva )si vase originale pentru mai multe case particulare bucureştene. Marcel Iancu nu este singurul artist avangardist cu care va fi prietenă. In spatiul romanesc se formează dupa spusele lui Ionel Jianu, ‘grupul de la 1930 ’ce era format din elitele artistice avangardiste româneşti, precum Henri Daniel, pictoriţa Cornelia Babic, M.H.Maxy, Victor Brauner, artişti ce se vor influenta reciproc si simultan.
Un moment important în dezvoltarea artistică a Margaretei Sterian este plecarea în 1931 alături de sotul ei în America, unde se va lasa inspirata de pictorul Andre Derain si de poetul/pictor Hartley Mardsen pentru lucrările sale viitoare. De la aceşti artisti americani, va invata modul non-romantic, anti-sentimental, în care poate sa prezinte tragicul prozaic, într-un stil brutal ce cuprinde elemente ale expresionismului , ale cubismului si ale fovismului.
Poezia viitoare a Margaretei Sterian va fi realizată în mod radical, stiinţific, va exprima suferintele adânci ale individului, nevoile acestuia, totul intr-o atmosferă de ironie si umor combinată cu generozitatea socială.
Dar America nu va fi singura tara pe care artista o va vizita in acesta perioadă, va realiza călătorii de studii în Anglia, Danemarca, Elveţia, Norvegia, Suedia, diferite culturi de la care se va inspira, si pe care le va asimila intr-o oarecare măsură. Dupa călariile de studiu intreprinse pictura ei va fi transpusă in culori grele, intunecate si surde, marcate de un contur mult prea intunecat, ce va surprinde realitatea locurilor vizitate, dar mai ales cele ale Bucureştiului. In aceste lucrări se resimte influenţa culturilor artistice vizitate, de la vechile peisaje neerlandeze va imprumuta gustul pentru stratificarea compoziţie cu un fir descriptiv clar, realismul magic al obiectivitaţii germane picturale prin care surprinde realităţii lipsită/secetă de elemenele miraculoase.
Artista va re-descoperi colajul şi importanta lui estetică, printr-un accident fara a fi un deziderat voit. In urma unei afecţini a ochilor, ce o impiedicau să lucreze pe pânză, Margareta Sterian incepe să lucreze cu bucăţi de stofa suprapuse, alăturate, creând un nou stil pe care il va defini ca ‘Teinture murale’. Este re-intoarcerea pictoriţei la valorile artei realizată din dulci nimicuri. Aceste lucrări de factura dadaiste au fost catalogate drept lucrări de artă in cadrul expozitie de la Galeria Drouin în 1946.
In perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial , dar şi în timpul acestuia lucrările Margaretei Sterian vor fi rezumate la simple portrete şi naturi statice, pe care insă le realizează într-o manieră proprie prin alăturarea elementelor baroce prezentre prin atentia acordată mâinilor, considerate oglinda sufletului, dar şi a unor elemente ale realismului concret, al fotografiei, ce surprindea personajul într-o poziţie imobilă.
Cadrul social, si artistic românesc va fi complet schimbat după cel de-al doilea război mondial, când se încearcă o uniformizare a artelor, a indivizilor prin ideologia socialistă. Arta ei nu va fi afectată de aceste schimbări sociale, pentru ea corvoada călătoriile de documentare a artiştilor la sate, necesare programului socialist de a forma imaginea idealistă a Tărănului si vieţii la sate, îi vor amplifica admiraţia pentru arta populară şi folclor, pe care îl vede ca un ansamblu de mai multe curente picturale. Insasi ea afirma in « Insemnările autobibliografice », ‘Logica şi geometria Eladei, suavitatea ornamentaţie persane, fastul bizantin sunt principalele ancestrale filoane care in creuzetul văilor, munţilor, plaiurilor si apelor noastre, s-au contopit cu nevoia de frumos cu sobrietatea dar si cu izbucnirile de bucurie su mandrie ale parinţilor noştrii ’.
Pentru ea uniformizarea picturii in timpul socialismului, este posibilitatea ei de
a-si aprofunda noţiunile despre arta populară românescă şi de a o integra în stilul ei artistic, deja definit prin perspectivele rabătute, cadrajele neobişnuite, nararea simultană, a mai multor episoade intr-o singura imagine, intr-un singur plan, aducerea in prim-plan a detaliului miniaturizat. Opere ei cu subiecte din lumea circului, aidoma celor a lui Lautrec, cât şi cele care prezintă procesiunile populare cu măşti, fac ca Margareta Sterian sa nu fie considerată o insurgentă, fiind chiar si membră de sindicat cu profesia de pictor in perioadă 1947- 1950.
In anul 1967 Margareta Sterian işi schimbă din nou stilul artistic prezentând la Colocviul Brâncuşi, o serie de picturi abstracte , în maniera abstractionismului francez, executate in ulei cu nisip, tehnică revoluţionară pentru acea perioadă, acest amestec fiind folosit cel mai adesea la fresce. Dupa acest stil , ea va aborda într-o maniera personală Noul Realism propus în Franta de Pierre Restany, va reveni la pictura figurativă tratată ca o naraţiune fantastică, fabulos ce reiese din utilizarea insolită a culorilor, decorul cu un cromatism închise si desenul in culori calde.
Artista moare în anul 1992 lasând toate operele sale lui Mircea Barzuca, succesorul ei testamentar.
Arta se învaţă, se descoperă, este mutuală, arbitrară, ne determină şi influenţează într-o oarecare măsură comportamentul, ţinuta, modul de percepţie al valorilor, şi cotidianul. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Margaretei Sterian care a descoperit prin mai multe călătorii de studiu, experimente voite sau nu (colaje, amestecul de ulei si nisip pe pânză, zgârieturile pe pasta de pe pânză ), statutul ei de pictor, ce i va deveni un mod de viaţă.

cluj spring rain

2008-04-24T15:15:00.001-07:00

fotograf sever and danny.

mai exista arta contemporana sau exista arta contemporana ??

2008-03-30T07:07:00.000-07:00

Arta contemporană este un domeniu mult prea puţin apreciat de majoritatea indivizilor, ce nu mai sunt interesaţi de nou în domeniul cultural. Prin expunerea pieselor de artă contemporană se încearcă o familiarizare cu acestea, se promovează noii artişti şi capacitatile lor artistice. Muzeul Naţional de Artă Contemporană a devenit în acest fel un centru ce promovează noii artişti, dar în acelaşi timp le acorda oportunitatea să se dezvolte, şi să se formeze.

Cultura contemporană sau nu, se învaţă, se descoperă, este mutuală, arbitrară, ne determină şi influenţează într-o oarecare măsură comportamentul, ţinuta, modul de percepţie al valorilor, şi cotidianul, astfel cu cât este mai mult promovată arta actuală cu atât ea ne va putea influenţa mai mult existenţa şi o vom putea percepe mai bine. Acestă artă contemporană are nevoie de un spaţiu adecvat consumului de cultură pe scară largă, artiştii trebuie să se promoveze atât pe ei ca individualităţi, cât mai ales creaţiile lor. Publicul avizat în cea mai mare parte, necesită existenţa artei in jurul lui , să se simte inconjurat de lucrări contemporane, si de artişti pe care poate sa-i interveghieze, să-i înteleagă, să le admire creaţiile, să-i provoace la noi încercări artistice. Arta contemporană şi mai ales artiştii ei trebuie să facă un front comun pentru a-si defini caracteristicile.

Arta, in special arta contemporană este un domeniu ce se îmbunătăţeste , re-evaluează şi re-constituie, în mod permanent. A fi un artist contemporan nu este echivalent cu individul plafonat de anumite teorii, de anumite concepţii, ci a putea fi flexibil la nou , atât la noul ce se formează din vechi elemente culturale, cât şi la cel care ne frapează şi uimeşte prin însuşi existenţă sa.
De multe ori am auzit afirmatia, ce definea arta contemporană ca un colaj al fostelor curente, un colaj decadent ce nu poate ajunge la nicio inovatie artistică . Dar prin incercari reusite sau nu, ale artistilor contemporani, acestia incearca sa-si defineasca stilul, prezentul prin intermediul trecutului cultural. Arta contemporană nu poate nega trecutul cultural, nu il poate lua ca singur punct de sprijin, ci se poate inspira din el, pentru crearea unui nou drum artistic.

Din punctul meu de vedere a colecţiona arta contemporană este un mod în care ii afirmi si apreciezi existenta, ca o parte integrantă a cotidianului, ca un curent artistic prezent şi in continuă dezvoltare. Arta nu poate exista fără creatorul ei, fără creaţii, fara colectionari care o apreciază la adevarata valoare, fara un loc de prezentare, dar mai ales nu poate exista fără un public care să-i demonstreze existenta, prin diferitele păreri, de negare şi/ sau de asimilire.

a se vedea exemplu roll up art unde au fost vizitatori maxim 5 persoane (avand in vedere ca toata expozitia a fost proiectata de fatada facultatii de arhitectura timp de 3 zile cate 4 ore zilnic)

expozitie de fotografie

2008-03-30T07:02:00.000-07:00

expozitie de fotografie organizatat de cercul de istoria artei, in cadrul facultatii de istorie.

expozitie se desfasoara la etajul al doilea al facultatii de istorie
program de vizitare (cat timp este deschisa usa principala a facultatii )

adica
8-21 luni-vineri
8-20 sambata- duminica

drum prin bucuresti

2008-03-30T06:58:00.001-07:00

ultima data cand m-am plimbat prin bucuresti nu era atat de pustiu ca in timpul summitului (noroc cu el ca este si bucurestiul acum un oras mai accesibil).....

merita sa va treziti de dimineata nici prea dimineata, si sa va plimbati pe strazi (nu neaparat parcuri)

cu ce puteti sa va ocupati timpul

2008-02-10T12:19:00.001-08:00

visit www.happyfish.ro (generatia de 3 minute)

lipscani

2008-02-10T12:09:00.000-08:00

numiti ultima data cand v-ati uitat la lipscani, la arhitectura, paragina, praf si sculpturi

stufstock 2007

2008-02-10T12:03:00.000-08:00

a fost , a trecut, m-a dezamagit, sper sa mai fie