Citeste.....

pendulum din nou in Romania

Ana. Ana Barbulescu

Arta fotografică a devenit acel “rău necesar” profesiei de pictor, obligându-i pe aceştia să creeze noi aspecte de surprindere şi realizare a unui tablou. Obiectivul are posibilitatea să observe şi să înregistreze atât întregul ansamblu, cât şi detaliile, creând senzaţia unui tot unitar al cadrului surprins; pe când ochiul are nevoie de o perioadă prestabilită de timp pentru a surprinde cadrul - ca un ansamblu creat dintr-o mulţime de amănunte.
Fotografiile Anei Bãrbulescu surprind detalii considerate de cãtre ochi iniţial ca fiind insignifiate sau nedetectabile. Lucrãrile digitale ale acesteia Birds of a feather, Compromises şi Eternal youth 1 pot fi considerate încercãri fotografice de prezentare a naturii statice într-o manierã contemporanã. Natura statică, fiind o formă de exprimare artistică, în care anumite obiectele lipsite de viată, amorfe aranjate într-un mod voit aleatoriu reproduc impresia unei cadru ingheţat, spaţiu bine delimitat ce îşi are propria identitate. In fotografii se poate observa prezenţa contrastului complementarelor albastru-portocaliu, Birds of a feather, a celor de roşu şi verde Compromises, de asemenea este prezentã acea luminã puternicã artificialã ce a eliminat contururile şi umbrele obiectelor. Culoarea în cazul lucrãrilor Anei Bãrbulescu nu este doar lumină şi nici doar pigment, este o senzaţie proprie artistului în momentul realizãrii instantaneului şi pânã la realizarea ultimului retuş.
“Fotografia continuã sã rãmânã acel un lucru frumos” dupã cum afirma Ingres în secolul al XIX, ea prezentând o perspectivã nouã asupra unor obiecte considerate iniţial prea banale pentru a fi surse de inspiraţie pentru indivizi.

Presenting: Alex Rosca...

Arta se învaţă, se descoperă, ne determină şi influenţează într-o oarecare măsură comportamentul, ţinuta, modul de percepţie a valorilor şi existenţa zilnică. Astfel considerã şi Alex Roşca noţiunea de artã, fotograf ce propune prin lucrãrile sale insolite o dimensiune a unei realitãţii decupate din cadrele cinematografice SF în care pãpuşile se transformã în monştri ce ameninţã umanitatea. Apare dintr-un colţ de umbrã o pãpuşã inocentã cu pãrul blond ce urmãreşte individul, apare ursuleţul de pluş cu un cutiţ în labuţa stângã alãturat unui fundal în care personajul uman pare mort, apare imaginea pãpuşii gomflabile ce tocmai a electrocutat bãrbatul din cadã, totul fiind regizat aidoma secvenţelor de groazã din filmele americane.
Lucrãrile propuse de acesta trãiesc prin cromatica (Fire Robot, Mars killed me), prin jocul de lumini şi umbre (Mr. Pink, Mad Puppet), prin focalizarea special aleasã pe un singur personaj, iar cadrul în care apare umanul este în planul secund (Fire Robot, Mr Pink). În toate fotografiile lui Alex Roşca din cadrul acestei expoziţii se poate observa aceeaşi dualitate a personajelor, apare imaginea din fundal de obicei nefocalizatã a individul ameninţat, urmãrit, omorât în ultimã instanţã de pãpuşi, şi jucãriile în postura de urmãritori, criminali surprinşi în prim plan din poziţia lateralã sau dorsalã.
Alex Roşca s-a folosit de obiectele din cotidian pentru a le transforma în personajele principale ale unor cadre fotografice unice. Fiecare jucãrie îşi pierde însuşirea iniţialã, nu mai este acel obiect drag copilãriei, devine monstrul cu chip familiar ce ameninţã/terorizeazã umanul.

P.S. Daca nu vi se pare ca poza cu robetelul nu seamana cu ideea implementata in videoclipul celor de la Prodigy, Warrior's dance, atunci inseamna ca nu ati vazut clipul.

targ de artizanat

"Mihaela Ion şi Teodora Vlădescu, masterande în Istoria Artei şi Filosofia Culturii la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, au avut multe de făcut miercuri şi joi. Şi nu a fost vorba nici pe departe de agitaţia ultimelor zile de cursuri la facultate, în care alergi după fiecare profesor, pentru a discuta despre examenul final. Ele au stat cât a fost ziua de lungă, în 20 şi 21 mai, în holul Facultăţii de Litere. Au râs, au vorbit cu zeci, poate sute de studente, au creat şi au vândut diverse obiecte: într-un cuvânt, au fost expozante la Târgul de handmade organizat de Asociaţia Studenţilor la Istorie “Dacia” (ASID)Imediat ce am primit pe grupul facultăţii e-mailul în care se anunţa acest eveniment m-a intrigat un lucru: ce treabă are istoria cu handmade-ul şi ce caută totul la Litere?

Am aflat în scurt timp de la Bogdan Renţea, membru în ASID, student în anul al doilea:

“Ideea de a organiza târgul a venit din partea unui membru al asociaţiei, iar în două săptămâni am reuşit să o punem în practică. Am ales Facultatea de Litere pentru că evenimentul se adresează în special fetelor, dar şi pentru că holul acesteia este un loc de tranzit şi spre Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, fiind astfel o zonă foarte circulată. Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena a fost un motiv în plus pentru ca târgul să fie binevenit.”

Într-adevăr, aglomeraţia dădea impresia unui eveniment la modă pe care nu puteai să îl ratezi: cercei, broşe, brăţări, genţi şi chiar haine, ediţie limitată sau unicat dispăreau rapid de pe cele 22 de standuri, spre satisfacţia tinerelor creatoare.

”Important este să vezi că lucrurile pe care le-ai creat sunt apreciate şi de ceilalţi, indiferent de câştigul material”, mărturiseşte Teodora Vlădescu.

Cu o zi înainte mă surprinsese credinţa ei în frumos; pe spatele cărţii de vizită, un citat din Eleanor Roosevelt pare să îi definească pasiunea: “Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor vise”. Iar când visul se îmbină cu afacerea, atunci rezultatul nu poate fi decât spre mulţumirea tuturor.

Tinerii români cumpără artizanat
Joi deja produsele s-au dovedit a fi insuficiente. Mihaela înşira câteva mărgele, iar Teodora picta în spatele standului câteva produse gata să fie oferite doritoarelor.

“A mers foarte bine, am vândut chiar mai mult decât ne aşteptam, mai ales că este prima dată când participăm la un astfel de târg”, se bucură Mihaela.

Cu palmele încă pline de culori, Teodora îmi explică şi de ce:

“Nu ne place să creăm sub presiune, depinde în general de starea noastră de spirit. Uneori lucrăm şi 12 ore, alteori, deloc”.

Nu a fost deloc uşor să fie selectate cele 22 de creatoare de produse handmade. Deşi timpul a fost scurt, iar iniţial se temeau că nu vor putea aduna un număr rezonabil de expozanţi, Simona Barbu, masterandă, membră ASID, a precizat că în final s-au văzut nevoiţi să refuze câteva cereri de participare, pentru că spaţiul s-a dovedit a fi insuficient: “La început cea mai mare temere a fost că nu vom reuşi să găsim suficienţi oameni care să expună. Dar, după ce anunţul a fost publicat, am ajuns să fim contactaţi de foarte multe persoane dornice să participe”.

Meseria se fură şi se învaţă din mers
Un lucru cu siguranţă nu poate fi contestat: pasiunea tinerelor pentru astfel de produse este în creştere continuă. Cu toate acestea, afacerea nu trebuie privită ca un mod uşor de a câştiga bani de buzunar. Pe lângă timp, ai nevoie de informaţii despre locurile de unde îţi poţi procura materia primă şi de multă pasiune. Mai mult, abilitatea de a-ţi face cunoscute produsele prin intermediul unei game largi de prieteni este un criteriu important pentru a avea succes. “La început am făcut produse pentru mine, am oferit prietenelor, iar în timp am primit comenzi din partea colegelor şi prietenelor. Uneori chiar îmi dau indicaţii exacte despre model şi culori”, spune Mihaela.

Atribut al tinereţii, accesoriile colorate sunt un mod prin care studenţii încearcă să aducă fericire în griul Bucureştiului. Cel puţin aşa îşi explică Teodora această pasiune.

La Facultatea de Litere, culoarea de pe hol a dispărut, dar i-au rămas urmele, purtate de câte o studentă încă rătăcită pe scări, pregătindu-se de sesiune. Restul au plecat să acceseze magazinele online, în căutarea bijuteriei perfecte. A ta poate că este creată chiar acum.

Foto: Mădălina Iosif, InfoCampus
"

Targ hand made

Targ de obiecte hand made.
20 si 21 mai 2009,
Program: 11-16
Facultatea de Litere
Holul central

parov stelar in varianta incompleta

10 motive pentru care parov stelar trebuie sa cante in varianta completa:
1. nu se vor mixa alte melodii
2. nu se poate numi concert parov stelar, ci half-parov stelar, doar cu un dj si saxofonist, daca ar veni nu stiu brian molko, nu ar fi placebo
3. nici nu stiam ca exista un dj si un saxofonist la parov stelar
4. vine prea putina lume la concert fara tot parov-ul stelar
5. un dj si un saxofonist, sunt in fond si la urma urmei doar 2 oameni
6. de cand un spatiu de 100 metri patrati, cu ingaduinta sunt necesari pentru parov stelar, chiar si in varianta incompleta
7. poate sa mi spuna cineva cum il cheama pe dj ul parovului
8. dar pe saxofonist
9. si mai grav cum o cheama pe solista
10. nici vremea nu este de acord cu un parov stelar incomplet

parov stelar in varianta completa e ok, parov stelar cu doar 2 oameni rezulta concert cu un dj si un saxofonist, ilustrii necunoscuti.
un "buuuu" mare pentru organizatorii concertului parov stelar incomplet

let me hear you, buuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu