vineri, 22 mai 2009

targ de artizanat





"Mihaela Ion şi Teodora Vlădescu, masterande în Istoria Artei şi Filosofia Culturii la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, au avut multe de făcut miercuri şi joi. Şi nu a fost vorba nici pe departe de agitaţia ultimelor zile de cursuri la facultate, în care alergi după fiecare profesor, pentru a discuta despre examenul final. Ele au stat cât a fost ziua de lungă, în 20 şi 21 mai, în holul Facultăţii de Litere. Au râs, au vorbit cu zeci, poate sute de studente, au creat şi au vândut diverse obiecte: într-un cuvânt, au fost expozante la Târgul de handmade organizat de Asociaţia Studenţilor la Istorie “Dacia” (ASID)Imediat ce am primit pe grupul facultăţii e-mailul în care se anunţa acest eveniment m-a intrigat un lucru: ce treabă are istoria cu handmade-ul şi ce caută totul la Litere?

Am aflat în scurt timp de la Bogdan Renţea, membru în ASID, student în anul al doilea:

“Ideea de a organiza târgul a venit din partea unui membru al asociaţiei, iar în două săptămâni am reuşit să o punem în practică. Am ales Facultatea de Litere pentru că evenimentul se adresează în special fetelor, dar şi pentru că holul acesteia este un loc de tranzit şi spre Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, fiind astfel o zonă foarte circulată. Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena a fost un motiv în plus pentru ca târgul să fie binevenit.”

Într-adevăr, aglomeraţia dădea impresia unui eveniment la modă pe care nu puteai să îl ratezi: cercei, broşe, brăţări, genţi şi chiar haine, ediţie limitată sau unicat dispăreau rapid de pe cele 22 de standuri, spre satisfacţia tinerelor creatoare.

”Important este să vezi că lucrurile pe care le-ai creat sunt apreciate şi de ceilalţi, indiferent de câştigul material”, mărturiseşte Teodora Vlădescu.

Cu o zi înainte mă surprinsese credinţa ei în frumos; pe spatele cărţii de vizită, un citat din Eleanor Roosevelt pare să îi definească pasiunea: “Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor vise”. Iar când visul se îmbină cu afacerea, atunci rezultatul nu poate fi decât spre mulţumirea tuturor.

Tinerii români cumpără artizanat
Joi deja produsele s-au dovedit a fi insuficiente. Mihaela înşira câteva mărgele, iar Teodora picta în spatele standului câteva produse gata să fie oferite doritoarelor.

“A mers foarte bine, am vândut chiar mai mult decât ne aşteptam, mai ales că este prima dată când participăm la un astfel de târg”, se bucură Mihaela.

Cu palmele încă pline de culori, Teodora îmi explică şi de ce:

“Nu ne place să creăm sub presiune, depinde în general de starea noastră de spirit. Uneori lucrăm şi 12 ore, alteori, deloc”.

Nu a fost deloc uşor să fie selectate cele 22 de creatoare de produse handmade. Deşi timpul a fost scurt, iar iniţial se temeau că nu vor putea aduna un număr rezonabil de expozanţi, Simona Barbu, masterandă, membră ASID, a precizat că în final s-au văzut nevoiţi să refuze câteva cereri de participare, pentru că spaţiul s-a dovedit a fi insuficient: “La început cea mai mare temere a fost că nu vom reuşi să găsim suficienţi oameni care să expună. Dar, după ce anunţul a fost publicat, am ajuns să fim contactaţi de foarte multe persoane dornice să participe”.

Meseria se fură şi se învaţă din mers
Un lucru cu siguranţă nu poate fi contestat: pasiunea tinerelor pentru astfel de produse este în creştere continuă. Cu toate acestea, afacerea nu trebuie privită ca un mod uşor de a câştiga bani de buzunar. Pe lângă timp, ai nevoie de informaţii despre locurile de unde îţi poţi procura materia primă şi de multă pasiune. Mai mult, abilitatea de a-ţi face cunoscute produsele prin intermediul unei game largi de prieteni este un criteriu important pentru a avea succes. “La început am făcut produse pentru mine, am oferit prietenelor, iar în timp am primit comenzi din partea colegelor şi prietenelor. Uneori chiar îmi dau indicaţii exacte despre model şi culori”, spune Mihaela.

Atribut al tinereţii, accesoriile colorate sunt un mod prin care studenţii încearcă să aducă fericire în griul Bucureştiului. Cel puţin aşa îşi explică Teodora această pasiune.

La Facultatea de Litere, culoarea de pe hol a dispărut, dar i-au rămas urmele, purtate de câte o studentă încă rătăcită pe scări, pregătindu-se de sesiune. Restul au plecat să acceseze magazinele online, în căutarea bijuteriei perfecte. A ta poate că este creată chiar acum.

Foto: Mădălina Iosif, InfoCampus
"

sâmbătă, 16 mai 2009

Targ hand made

Targ de obiecte hand made.
20 si 21 mai 2009,
Program: 11-16
Facultatea de Litere
Holul central

joi, 14 mai 2009

parov stelar in varianta incompleta

10 motive pentru care parov stelar trebuie sa cante in varianta completa:
1. nu se vor mixa alte melodii
2. nu se poate numi concert parov stelar, ci half-parov stelar, doar cu un dj si saxofonist, daca ar veni nu stiu brian molko, nu ar fi placebo
3. nici nu stiam ca exista un dj si un saxofonist la parov stelar
4. vine prea putina lume la concert fara tot parov-ul stelar
5. un dj si un saxofonist, sunt in fond si la urma urmei doar 2 oameni
6. de cand un spatiu de 100 metri patrati, cu ingaduinta sunt necesari pentru parov stelar, chiar si in varianta incompleta
7. poate sa mi spuna cineva cum il cheama pe dj ul parovului
8. dar pe saxofonist
9. si mai grav cum o cheama pe solista
10. nici vremea nu este de acord cu un parov stelar incomplet

parov stelar in varianta completa e ok, parov stelar cu doar 2 oameni rezulta concert cu un dj si un saxofonist, ilustrii necunoscuti.
un "buuuu" mare pentru organizatorii concertului parov stelar incomplet

let me hear you, buuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

duminică, 19 aprilie 2009

luni, 23 martie 2009

Despre re-încreştinarea Bisericii Cotroceni

Despre re-încreştinarea Bisericii Cotroceni


Fără a avea planuri urbanistice cumsecade pentru o capitală europeană, dar mai ales pentru un oraş ce se doreşte o metropolă, Bucureştiul este un organism ce se autodistruge şi se formeazã simultan, prin însăşi existenţa şi extinderea sa continuă, cât şi prin re-întoarcerea spre trecut. G.M. Cantacuzino în cartea sa “Despre o nouă estetică a reconstrucţiei ” prezentă ideea conform căreia oraşele, bisericile în caz extins, trebuie umanizate astfel încât să fie utile şi necesare indivizilor. Noua biserica Cotroceni poate fi utilã şi umanizatã şi farã ca obiectele istorice sã fie strãmutate în ansamblul contemporan.
Ideea iniţialã de reconstruire a fostei biserici era menitã sã re-valorifice trecutul cultural, clãdirea contemporanã trebuia sã devinã un simbol comemorativ al unei spaţiu sacru distrus/epurat de semnificaţii de cãtre regimul comunist. Noua bisericii contenporanã nu se mai vrea doar o copie a originalului, un monument comemorativ, se vrea sã devinã un “nou original”, o “nouã bisericã Cotroceni” completã. Prin strãmutarea iconostasului noua bisericã Cotroceni vrea sã re-devinã originalul, sã înlocuiascã/anihileze trecutul sumbru cu un nou moment istoric, anul 2009, când ortodoxismul nu se mai simte contrâns de un regim politic.
Din punctul meu de vedere aceastã strãmutarea a obiectelor de cult într-un locaş nou este inutilã, şi dãunãtoare atât elementelor dorite în noul lãcãş cât şi trecutului cultural. Nu se poate realiza un colaj între nou şi vechi fãrã ca ambele elemente sã-şi piardã din importanţa. Noua bisericã Cotroceni va fi un proiect ratat de copiere a unui original, iar obiectele strãmutate nu îşi vor gãsi locul, se vor deteriora, îşi vor pierde din importanţa istoricã, vor fi simple obiecte de cult într-o bisericã; iconostasul strãmutat va fi banalizat, va deveni un simplu element decorativ.
Aş mai putea afirma cã prin strãmutarea obiectelor de cult, în mod deosebit a iconostasului, se vrea o re-sacralizare, re-încreştinarea voit exageratã a unui spaţiu ce pãstreazã deja aceea sacralitate, şi tocmai prin aceastã mãsurã biserica îşi va pierde din importanţa religioasã, va fi doar o clãdire contemporanã dupã un model pre-exisent.
Ca un argument contra acestei decizii conform cãreia bisericii „îi este necesar patrimoniul mobil ”, microclimatul clãdirii contemporane nu va fi capabil sã pãstreze intacte obiectele istorice, ele se vor degrada în urma cãldurii excesive, a umiditãţii, în fond şi la urma urmei din cauza prezenţelor umane în numãr foarte mare într-un spaţiu mic.

joi, 19 martie 2009

expozitie de kitsch


Vernisaj 24 aprilie 2009
Facultatea de Istorie, Bucuresti

duminică, 15 martie 2009

"Am primit o leapsa creativa, de la Bogdan, care mi-a placut mult. Cum se numeste trupa mea? Asspen, dupa un episod din South Park. :)) Ma-ntreb ce gen muzical s-ar potrivi unei trupe cu numele asta. Poate brit-pop. Sau ceva indie... N-am talent, dar am trupa, si un prim album lansat: Stupid temptation on Earth. Pentru urmatorul album angajez backing vocals, flautist si strutz (pe post de mascota).". n cazul meu am primt leapsa de la valentiba

Trupa mea: Puffy the black chick
Gen: Rock ambiental, balada indie,
Primul album: Never was and never will be... a normal chick..

sâmbătă, 7 martie 2009

Muzica ciudata

http://www.youtube.com/watch?v=DIH7co6UGjQ
Kings of Leon
Charmer

She's such a charmer oh no.
She's such a charmer oh no.
She's always looking at me.
She's always looking at me.
She's such a charmer oh no.

She's stole my karma oh no.
Sold it to the farmer oh no.
She's always looking at me.
She's always looking at me.
She's such a charmer oh no.

Born in west virginia oh no.
Married to the preacher oh no.
Shes always looking at me.
Shes always looking at me.
Shes such a charmer oh no.

Shes always looking at me.
Shes always looking at me.
Shes such a charmer oh no. oh no.

vineri, 20 februarie 2009

lego si evenimente istorice


http://www.wackyarchives.com/featured/mankinds-most-important-moments-in-lego.html