sâmbătă, 27 iunie 2009

Ana. Ana Barbulescu



Arta fotografică a devenit acel “rău necesar” profesiei de pictor, obligându-i pe aceştia să creeze noi aspecte de surprindere şi realizare a unui tablou. Obiectivul are posibilitatea să observe şi să înregistreze atât întregul ansamblu, cât şi detaliile, creând senzaţia unui tot unitar al cadrului surprins; pe când ochiul are nevoie de o perioadă prestabilită de timp pentru a surprinde cadrul - ca un ansamblu creat dintr-o mulţime de amănunte.
Fotografiile Anei Bãrbulescu surprind detalii considerate de cãtre ochi iniţial ca fiind insignifiate sau nedetectabile. Lucrãrile digitale ale acesteia Birds of a feather, Compromises şi Eternal youth 1 pot fi considerate încercãri fotografice de prezentare a naturii statice într-o manierã contemporanã. Natura statică, fiind o formă de exprimare artistică, în care anumite obiectele lipsite de viată, amorfe aranjate într-un mod voit aleatoriu reproduc impresia unei cadru ingheţat, spaţiu bine delimitat ce îşi are propria identitate. In fotografii se poate observa prezenţa contrastului complementarelor albastru-portocaliu, Birds of a feather, a celor de roşu şi verde Compromises, de asemenea este prezentã acea luminã puternicã artificialã ce a eliminat contururile şi umbrele obiectelor. Culoarea în cazul lucrãrilor Anei Bãrbulescu nu este doar lumină şi nici doar pigment, este o senzaţie proprie artistului în momentul realizãrii instantaneului şi pânã la realizarea ultimului retuş.
“Fotografia continuã sã rãmânã acel un lucru frumos” dupã cum afirma Ingres în secolul al XIX, ea prezentând o perspectivã nouã asupra unor obiecte considerate iniţial prea banale pentru a fi surse de inspiraţie pentru indivizi.

Presenting: Alex Rosca...



Arta se învaţă, se descoperă, ne determină şi influenţează într-o oarecare măsură comportamentul, ţinuta, modul de percepţie a valorilor şi existenţa zilnică. Astfel considerã şi Alex Roşca noţiunea de artã, fotograf ce propune prin lucrãrile sale insolite o dimensiune a unei realitãţii decupate din cadrele cinematografice SF în care pãpuşile se transformã în monştri ce ameninţã umanitatea. Apare dintr-un colţ de umbrã o pãpuşã inocentã cu pãrul blond ce urmãreşte individul, apare ursuleţul de pluş cu un cutiţ în labuţa stângã alãturat unui fundal în care personajul uman pare mort, apare imaginea pãpuşii gomflabile ce tocmai a electrocutat bãrbatul din cadã, totul fiind regizat aidoma secvenţelor de groazã din filmele americane.
Lucrãrile propuse de acesta trãiesc prin cromatica (Fire Robot, Mars killed me), prin jocul de lumini şi umbre (Mr. Pink, Mad Puppet), prin focalizarea special aleasã pe un singur personaj, iar cadrul în care apare umanul este în planul secund (Fire Robot, Mr Pink). În toate fotografiile lui Alex Roşca din cadrul acestei expoziţii se poate observa aceeaşi dualitate a personajelor, apare imaginea din fundal de obicei nefocalizatã a individul ameninţat, urmãrit, omorât în ultimã instanţã de pãpuşi, şi jucãriile în postura de urmãritori, criminali surprinşi în prim plan din poziţia lateralã sau dorsalã.
Alex Roşca s-a folosit de obiectele din cotidian pentru a le transforma în personajele principale ale unor cadre fotografice unice. Fiecare jucãrie îşi pierde însuşirea iniţialã, nu mai este acel obiect drag copilãriei, devine monstrul cu chip familiar ce ameninţã/terorizeazã umanul.

P.S. Daca nu vi se pare ca poza cu robetelul nu seamana cu ideea implementata in videoclipul celor de la Prodigy, Warrior's dance, atunci inseamna ca nu ati vazut clipul.